Tudor Arghezi - Testament [comentariu]
Poezie cu caracter programatic, Testament figureaza, în mod semnificativ, în fruntea întîiului volum de versuri, Cuvinte potrivite, publicat de Tudor Arghezi în 1927 fiind “ars poetica” argheziana.
Poezia Testament sintetizeaza esenta gândirii estetice argheziene. Ideea fundamentala a poeziei este legatura indisolubila, organica, statornicita între poet si stramosii lui, “ramura obscura”, oameni simpli, “robi cu saricile pline de osemintele varsate-n mine”.
Fata de acestia T. Arghezi considera ca are o datorie pe care trebuie s-o duca la îndeplinire. De aceea, dupa propria-i conceptie, creatia sa trebuie înteleasa ca singura zestre lasata urmasilor. Prima idee esentiala este aceea, ca poetul a înaltat prin arta sa cea dintâi “treapta”, si cea mai grea dupa un lung trecut de truda si suferinta al generatiilor care l-au precedat. Urmasii lui au datoria sa porneasca de aici si sa urce cu nadejde cât mai sus, sa împrastie definitiv întunericul în care si-au dus existenta înaintasii lor. […]
( Media Notelor: 9.1 din 21 notari)
