Dinu Lipatti
Se împlinesc acum, la început de decembrie, cinci decenii de la despărţirea de Dinu Lipatti. O boală nemiloasă în epocă l-a răpus la vârsta marilor împliniri, la 33 de ani. Cu doar câteva luni în urmă, la mijloc de septembrie, în cadrul Festivalului de la Besancon, în Franţa, Lipatti susţinea ultimul său recital. In program au figurat celebrele Valsuri de Frederic Chopin, doua Impromptu-uri de Franz Schubert, Sonata în la minor de Mozart, şi Bach , Partita în si bemol major. Inregistrarea magnetică a acestuia se constituie şi astăzi într-o moştenire preţioasă a pianisticii secolului nostru.
Este greu de spus dacă Lipatti a manifestat anume preferinţe repertoriale. Memorabile în epocă – dar şi pentru noi astăzi – rămân atât interpretările sale bachiene cât şi realizarea studiilor de Chopin, spre exemplu, atat paginile lui Maurice Ravel cât şi cele ale lui George Enescu. Pornind de la esenţa spirituală a muzicii , Lipatti a găsit căile potrivite de comunicare a acestora. Claritatea şi acurateţea realizării, clarviziunea privind observarea valorilor de neclintită dăinuire a le partiturii, structurarea acestora într-un act viu al comunicării sensibile… iată câteva dintre datele pianisticii sale. Cele care explică valabilitatea actuală a demersului său pianistic.
