Dialogul interreligios
Religia a reprezentat întotdeauna pentru om, la începuturi ca şi acum o mare provocare. Pe de o parte sunt exemple de oameni care şi-au trăit cu adevărat viaţa în religiozitate şi au ales chiar să-şi dea viaţa pentru crezul lor, iar, pe de altă parte, au fost şi sunt indivizi care au nu doar o atitudine indiferentă faţă de religie, ci au luptat cu înverşunare pentru formarea omului areligios.
Religia este cea care îl descoperă pe om lui însuşi. Victor Hugo este de părere că religia îi arată omului faptul că el este dublu, ca şi destinul său: sunt în el un animal şi o inteligenţă, un suflet şi un corp. s-a vorbit despre religie şi ca o alienare a omului. Spre exemplu, Emil Cioran susţine că religiile se apropie de regimurile autoritare deoarece, întocmai ca şi ele, deşi cu alte metode, vor să îmblânzească omul, să-i frângă firea, megalomania nativă. Cunoscând câtuşi de puţin scrierile lui Cioran este facil să înţelegem o astfel de descriere a religiilor. Sunt mulţii opozanţi ai fenomenului religios însă pentru acest crez al lor cu siguranţă doar un număr foarte redus şi-ar da viaţa; pe când, în privinţa omului ce-şi construieşte întreaga viaţă pe credinţa într-o religie, nu s-ar putea spune acelaşi lucru. Deoarece pentru cei care cred, aşa cum susţine Mircea Eliade, în dreapta şi stânga nu este decât golul.
Creştinismul (ca religie) ne luminează o axă centrală în univers şi în noi înşine. Aşadar, religiile (în grade diferite – aşa cum vom vedea în cel de-al treilea capitol) îl descoperă pe om sieşi, dar îi face comprehensibilă întreaga realitate, care, adesea, i se prezintă ca mister.
Religia a fost abordată în diverse moduri şi cu nuanţe diferite, în funcţie de scopul urmărit. A reprezentat obiectul filosofiei şi încă din perioada Antică, filosoful în virtutea îndatoririi sale de a căuta Adevărul, se pronunţă în acest sens şi creează „discurs” filosofic pe tema religiei. Datorită faptului că religia ţine strict de om, se încadrează şi în rândul istoriei. Se susţine chiar că: „Religia uneşte într-un tot organic filosofia şi istoria.” […]
