cerebel.info

Carbonul

Recall — Wed, 26 Mar 2008 21:08:56 +0000

Carbonul nu este un element raspandit in natura, desi este intr-un procent de 0,025% din atmosfera Pamantului.
Se gaseste cel mai des sub forma de carbonat.
Co2 este un compus important al atmosferei si este principala sursa de carbon incorporat in materia vie .
Plantele, prin fotosinteza, transforma Co2 in compusi organici de carbon care este consumat de alte organisme

DOWNLOAD

Drojdia de panificaţie

Recall — Wed, 26 Mar 2008 21:04:18 +0000

Drojdia de panificaţie se prezintă astăzi, în comerţ, în diverse forme: drojdie comprimată (proaspătă), drojdie uscată activă (ADY), drojdie uscată protejată (PAPY) şi drojdie uscată instant.
Cea mai populară formă este drojdia comprimată (proaspătă), care se comercializează în pachete vrac ca drojdie sfărâmată şi ca drojdie pentru prăjituri ambalată în hârtie ceruită.
În industria de panificaţie drojdia este utilizată drept afânător biologic şi potenţator de aromă la fabricarea pâinii. Pentru a putea fi livrată întreprinderilor de panificaţie şi în comerţ, drojdia de panificaţie trebuie să îndeplinească anumite condiţii de calitate, ce se referă la :
- proprietăţile organoleptice;
- proprietăţile fizico-chimice şi biologice.

1.1. Proprietăţile organoleptice

Principalele proprietăţile organoleptice pe care trebuie să le îndeplinească drojdia de panificaţie sunt următoarele:
• aspectul - drojdia trebuie să se prezinte ca o masă solidă cu suprafaţă netedă;
• consistenţa – drojdia în calupuri trebuie să fia densă, să se rupă uşor, să nu fie lipicioasă sau vâscoasă;
• coloarea – trebuie să fie cenuşiu-deschis, cu nuanţă gălbuie uniformă în masă;
• gustul – trebuie să fie corespunzător drojdiei proaspete. Nu se admite gustul rânced sau amar.
• mirosul – trebuie să fie caracteristic drojdiei . Nu se admite miros de mucegai sau alte mirosuri străine.

DOWNLOAD

Benzenul

Recall — Wed, 26 Mar 2008 20:57:01 +0000

Benzenul este cel mai simplu si totodata cel mai C C
important reprezentant al hidrocarburilor aromatice,
o grupa de substante care se deosebesc in multe
privinte de cele studiate pana acum. H C C H
Proprietatile hidrocarburilor aromatice precum
si influentele pe care le exercita resturile acestor
hidrocarburi asupra celorlalte grupari din moleculele
in care sunt prezente, au un caracter specific. C C
Acesta consta in mare parte dintr-o imbinare a unor
insusiri proprii substantelor nesaturate, cu insusiri
caracteristice compusilor saturati.Din aceasta imbinare H H
rezulta si o serie de proprietati cu totul noi.Toate acestea fac sa existe si astazi tratate in care chimia organica este impartita in studiul a doua serii: seria alifatica cuprinzand alcanii, alchenele, acetilenele si derivatii acestora, si seria aromatica, in care se includ hidrocarburile aromatice si substantele care deriva de la acestea.
Molecula benzenului este alcatuita din 6 atomi de carbon si 6 atomi de hidrogen, dupa cum reiese din formula sa moleculara.Toate datele de care dispune stiinta dovedesc echivalenta perfecta a celor 6 atomi de carbon precum si a celor 6 atomi de hidrogen, avand astfel o structura ciclica, de asemenea intreaga structura este plana.Intrucat stabilitatea moleculei de benzen exclude posibilitatea ca acesta sa reprezinte un compus de tipul radicalilor liberi, cu 6 electroni desperecheati, solutia cea mai naturala a problemei ar parea sa fie dupa regulile folosite de noi pana acum, utilizarea celor 6 electroni pentru a forma 3 perechi de electroni. Aceasta solutie a fost propusa acum 100 de ani de catre August Kekule, caruia I se datoreaza de altfel si atribuirea unei structuri ciclice pentru molecula de benzen.Formula lui Kekule foarte larg utilizata si astazi datorita faptului ca reda corect multe din caracteristicile moleculei de benzen, presupune existenta a 3 duble legaturisi a 3 simple legaturi asezate simetric in molecula benzenului.Toti atomii de carbon sunt identici intre ei, iar conjugarea are loc intr-un sistem ciclic inchis.In consecinta, nimic nu stanjeneste egalizarea deplina a legaturilor simple si duble din molecula benzenului deci C – C este echivalent cu C = C. Astfel in cazul benzenului se ajunge la un sistem de electroni π extins asupra integii molecule, trasatura fundamentala a structurii combinatilor
Numite aromatice si careia i se datoreaza toate proprietatile cu adevarat specifice acestei clase de compusi organici.

DOWNLOAD

Arome

Recall — Wed, 26 Mar 2008 20:56:05 +0000

Aroma este un ansamblu se senzatii gustative si olfactive provocate de anumite substante pure sau in amestec din alimente in timpul consumarii acestora.Substantele care induc senzatii olfactive de aroma sunt substante de aroma!Acestea au structuri chimice si calitati senzoriale bine definite.Nu trebuie confundati compusii organici cu caracter aromatic (arene si heterocilci cu structura si proprietati chimice similare benzenului )cu substantele de aroma sau aromatizante.
Aromatizantii sunt produse sau preparate care se adauga in alimente la elaborarea lor cu scopul de a le conferi ,modifica sau intensifica o anumita aroma.
Aroma si savoarea alimentelor este rezultatul actiunii simultane a celor 3 grupe de substante si anume :1 substante de gust –actioneaza asupra receptorilor gustativi din cavitatea bucala
2 substante de aroma (miros) care actioneaza asupra receptorilor olfactivi din cavitatea nazala
3 componente de textura care creaza senzatii specifice in timpul masticatiei
Substantele de aroma sau aromele actioneaza direct asupra receptorilor olfactivi ,care le detecteaza si le indentifica ,fie nazal (miros la inaltimea capului) fie retronazal (cu eliberare in timpul masticatiei alimentelor)
Aromele nu se pot clasifica in tipare stricte .Ele se diferentiaza prin calitate si profil aromatic ,intensitate ,persistenta ,efecte colaterale cuplate cu gustul alimentului s.a
Clasificarea substantelor de aroma se face dupa mai multe criterii.
Clasificarea dupa structura chimica este anevoioasa pentru ca ar trebui reluata intreaga clasificare a compusilor organici.De aceea in lucrarile de specialitate se prezinta arome reprezentative din grupa compusilor organici cu functiuni simple (alcooli ,mercaptani,eteri ,compusi carbonilici,esteri etc)sau compusi cu functiuni mixte (lactone ,cetoacizi)

DOWNLOAD

Apa sursa vietii

Recall — Wed, 26 Mar 2008 20:54:56 +0000

Apa este simbolul vietii. Lipsa apei inseamna pustiu, excesul, catastrofa. Societatea si insasi viata sunt de neconceput fara apa. De-a-lungul istoriei, milioane de vieti s-au stins fie din prea putina apa, fie din prea multa apa. Asezari omenesti, orase si state s-au nascut si au disparut la margine de apa.
Istoria consemneaza fluvii la malurile carora s-au nascut civilizatiile premergatoare societatii de azi: Nilul cu piramidele si sculpturile care au strabatut peste secole, Tibrul si Eufratul cu palatele lor originale, Tibrul cu Roma – centrul civilizatiei antice.
Apa este foarte mult raspandita in natura, in toate trei straturile de agregare, sub forma de gaz sau vapori de apa - ceata, aburi si nori - in atmosfera, sub forma lichida in rauri, mlastini, lacuri, mari sau oceane si sub forma solida sau gheata. Ea acopera mai mult de 70% din suprafata pamantului atat lichida cat si solida fiind necesara vietii de pe pamant si constituie o mare parte a lucrurilor vii.
Banala formula chimica H2O este prezenta in toate procesele vitale. Cu apa cresc cerealele, cu apa se fabrica fonta si otelul etc.
Apa se consuma sub forma naturala sau prelucrata. Este un fapt arhicunoscut ca intreprinderile, institutiile, energetica si agricultura o consuma sub forma de apa tehnologica, iar populatia, ca apa potabila sau menajera. Ca resursa fundamentala, apa trece inaintea energiei, inaintea materiilor prime minerale, inaintea pamantului insusi care, in lipsa acesteia, ar fi un pustiu mort, inaintea oxigenului chiar, daca tinem seama ca el se naste din apa.

Geografia apei: surse si resurse / caractere de marimi diferite

Din suprafata planetei noastre, 510 milioane km², Oceanul planetar ocupa 361 milioane km², ceea ce reprezinta 70,8%, iar uscatul, doar 149 milioane km², adica 29.2%. Pe Terra exista apa dulce, apa sarata, ape termale si ape minerale.
In afara de mari si oceane, apa se mai gaseste in rauri si fluvii, in lacuri si mlastini, ca si in panzele freatice subterane ale uscatului. Lacurile pot fi subterane sau de suprafata.

DOWNLOAD

Aminoacizii

Recall — Wed, 26 Mar 2008 20:46:42 +0000

Aminoacizii sunt unităţile constituente ale proteinelor şi cuprind în molecula lor două grupări funcţionale: carboxil şi amino.Există 20 de aminoacizi proteinogeni specificaţi prin codul genetic, prezenţi în toate organismele vii.
Aminoacizii naturali au formula generală:
R-CH-COOH
NH2
în care gruparea aminică se află la carbonul  faţă de carboxil.Excepţie face prolina al cărui azot,deşi tot în poziţia  faţă de carboxil, face parte dintr-un inel pirolidinic, fiind o grupă aminică secundară.
Diversitatea aminoacizilor naturali este dată de natura lui R care poate fi o catenă hidrocarbonată alifatică sau aromatică, un heterociclu sau care poate să cuprindă o funcţie adiţională.
CLASIFICARE
Aminoacizii pot fi clasificaţi:
• după natura catenei: alifatică, aromatică, heterociclică;
• după numărul grupărilor –COOH şi –NH2: monoamino-monocarboxilici, diaminomonocarboxilici;
• după poziţia relativă pe care o au grupărilor funcţionale în moleculă:, , -aminoacizi.
• după prezenţa în cuprinsul catenei a altor grupări funcţionale.
Cea mai interesantă clasificare ni se pare a fi cea bazată pe polaritatea catenei şi cuprinde patru grupe :
1.)cu radical nepolar ( hidrofob ) : glicina, alanina, valina, leucina, izoleucina, prolina,fenilalanina, triptofanul şi metionina.Toţi sunt mai puţin solubili în apă decât aminoacizii polari;
2.)cu radical polar neîncărcat electric (la pH=6):serina,treonina,cisteina,tirosina asparagina,glutamina.Aceşti aminoacizi sunt mai solubili în apă decât cei nepolari, deoarece catena poate stabili legături de hidrogen cu apa, datorită grupărilor –OH,-NH2 amidice şi -SH pe care le conţine;

DOWNLOAD

Aluminiu si Hans Christian Oersted

Recall — Wed, 26 Mar 2008 20:37:45 +0000

Aluminiul este un element chimic din grupa a III-a a tabelului periodic al elementelor.

Caracteristici
Simbol chimic: Al
Număr atomic: 13
Masă atomică: 26.98 g/mol
Valenţa: III
Densitate, (la 20°C): 2,698 g/cm³ , (puţin inferioară titanului)
Electronegativitate (pe scala Pauling): 1.6
Punct de topire: 660 °C
Punct de fierbere: 2519 °C
Stare: solidă (metal)
Culoare: alb
Descoperit:
Alte caracteristici: maleabil, ductil, nu prezinta proprietati magnetice.
Istoric
Aluminiul a fost descoperit de către Friedrich Wöhler în anul 1827. Originea denumirii provine din latină.
Răspândire
Cel mai răspândit metal din natură. Nu se află în stare liberă , fiind găsit în minereurile de bauxită, silicaţi sau oxizii săi: corindon(incolor), safir, rubin, smarald, şmirghel.
Compuşii aluminiului
Cu oxigenul formeaza oxizi(Al2O3), cu sulful sulfuri(Al2S3), cu clorul cloruri(AlCl3).
Fabricare

Producţia mondială de aluminiu
Utilizare
Este foarte folosit în industrie datorită rezistenţei sale la oxidare, proprietăţilor mecanice bune şi densităţii sale mici. Aluminiul este folosit în industria aerospaţială, în construcţii, acolo unde este necesar un material uşor şi rezistent. Datorită proprietăţilor electrice bune, aluminiul este folosit şi ca material conductori.
Izotopi

DOWNLOAD

Utilizarea metalelor si a aliajelor neferoase

Recall — Wed, 26 Mar 2008 20:36:47 +0000

Metalele si aliajele neferoase au o utilizare din ce in ce mai larga in industriile constructoare de masini, electronica, electroenergetica si chimica.

Cuprul si aliajele sale
Cuprul este un metal de culoare rosiatica, greu (dCu=8 950Kg/m³) si relative greu fuzibil
(Ttop=1803°C). Este maleabil, rezistent la coroziune atmosferica si are conductivitate termica si electrica mare.
• Datorita proprietatilor sale se utilizeaza in electrotehnica drept conductor electric, in industria chimica( conducte pentru lichide organice), in fabricarea schimbatoarelor de caldura
(serpentine , evaporatoare etc.)
Proprietatile cuprului pot fi inbunatatite prin alierea cu alte elemente ca:
- zincul
- staniul
- aluminiul
- siliciul
- beriliul
- nichelul
Aliajele cuprului cu zincul se numesc alame. Ele pot fi:
-deformabile (laminabile)
-turnate sau alame pentru lipit
Alamele deformabile se clasifica in trei grupe:
-alame moi (sau tombac) care contin 10-30% Zn
-alame pentru presare, care contin 30-40% Zn.
Alamele moi se folosesc la fabricarea tuburilor flexibile, a tevilor, pentru serpentine, a cartuselor, a diferitelor piese electrotehnice, a bijuteriilor, etc.Ele pot fi prelucrate la rece prin laminare, trefilare si ambutisare.
Alamele pentru presare sunt plastice si se pot prelucra prin deformare plastica la rece sub forma de tablesi benzi laminate, bare trase, sarme trefilate. Prin deformarea la rece , alamele se ecruiseaza si isi maresc duritatea si rezistenta, fiind utilizate la fabricarea unor piese prelucrate prin aschiere

DOWNLOAD

Săpunul

Recall — Sun, 23 Mar 2008 18:24:07 +0000

Săpunul, primul detergent, se fabrica în Orientul Mijlociu de acum 5000 de ani. La început a fost folosit in principal pentru spălarea rufelor si pentru curăţarea inflamaţiilor şi a rănilor. Abia din anii 100 d.H. oamenii au inceput sa folosească săpunul pentru baie.
Săpunul se obtine printr-un proces chimic în care o grăsime reacţionează cu o substanţă alcalină. Probabil că săpunul s-a obţinut întamplător, când se frigea carnea desupra unui foc de lemne şi a picurat grăsimea pe cenuşa alcalină. Probabil că acest săpun primitiv a ajuns pe mâinile cuiva, care a observat că acesta se amestecă cu apa şi se clăteşte, înlăturând murdăria.
Săpunurile se obţin prin reacţii ale grăsimilor precum seul, uleiul de cocos şi de palmier, cu o substanţă alcalină, precum soda caustică sau potasa caustică. Procesul chimic care are loc se numeste saponificare. Uleiurile vegetale lichide se utilizeaza la fabricarea de săpun, de obicei în amestec cu grasimi solide sau hidrogenate.
În procedeul obişnuit de fabricare a săpunului se încălzeşte grăsimea cu aburi introduşi direct la 100ºC şi se adaugă soluţia de hidroxid de sodiu, pentru a obţine o emulsie. Îndată ce se formează săpun, viteza de reacţie creşte brusc, fiindcă săpunul topit este un bun dizolvant atât pentru grăsime cât şi pentru hidroxidul de sodiu. Produsul astfel obţinut conţine toată glicerina, rezultată din reacţia de saponificare şi multa apa. Pentru adăugarea unei soluţii concentrate de clorură de sodiu se separă săpunul miez, topit, la fund ramânâd un strat apos, care contine glicerină. Săpunul miez conţine 62-64% acizi graşi si el poate fi utilizat ca săpun de rufe. Pentru fabricarea săpunului de toaleta, săpunul miez (obţinut din grăsimi mai pure) se usucă până ce conţinutul în acizi atinge 80-85% apoi i se înglobează un parfum şi se presează in bucăţi.

DOWNLOAD

Sapunurile

Recall — Sun, 23 Mar 2008 18:23:14 +0000

Sapunul, prin definitie este o substanta tensio-activa. De fapt, el este cea mai veche substanta tensio-activa , si a fost folosita cam de 4500 de ani .
Un material care , prin compozitie este foarte asemanator cu sapunul a fost gasit intr-un vas de lut datand din 2800 ien, descoperit in timpul cercetarii facute asupra locului in care se afla Babilonul.
Inscriptiile de pe vas spun ca grasimile au fost fierte cu cenusa , care este o metoda de obtinere a sapunului , dar nu precizeaza la ce era folosit aces material. Mai tarziu, s-a descoperit ca asemenea materiale erau folosite ca “gel” de par .
Numele de sapun , dupa o veche legenda romana , vine de la Muntele Sapo , unde erau sacrificate animale. Ploaia a amestecat grasimile cu seu, si cu cenusa pe malul raului Tibet. Femeile au observat ca acest amestec le usura munca, si au inceput sa foloseasca acest sol lutos, imbibat cu amestecul de grasimi.
Sunt saruri solubile in apa ale acizilor grasi.Sapunurile sunt facute din grasimi si uleiuri sau din acizii lor grasi, tratati cu substante chimice cu bazicitate ridicata.
Fabricare
Saponificarea grasimilor si uleiurilor este cel mai raspandit proces. Prin aceasta metoda grasimile si uleiurile sunt incalzite si reactioneaza cu o baza lichida , dand astfel sapun si apa (sapun pur) plus glicerina
O alta metoda este neutralizarea acizilor grasi cu baze, grasimile si uleiurile se hidrolizeaza.Apoi, acizii grasi sunt purificati prin distilare, si apoi neutralizati cu o baza , rezultand apa si sapun (sapun pur)
Cand baza este hidroxid de natriu (NaOH) , se formeaza sapun de sodiu. Sapunurile de sodiu sunt sapunuri “tari”. Cand baza este hidroxid de potasiu (KOH) se formeaza sapun de potasiu . Acesta este sapun “moale”, si se gaseste in sapunuri lichide si creme de barberit.

DOWNLOAD