Săpunul
Săpunul, primul detergent, se fabrica în Orientul Mijlociu de acum 5000 de ani. La început a fost folosit in principal pentru spălarea rufelor si pentru curăţarea inflamaţiilor şi a rănilor. Abia din anii 100 d.H. oamenii au inceput sa folosească săpunul pentru baie.
Săpunul se obtine printr-un proces chimic în care o grăsime reacţionează cu o substanţă alcalină. Probabil că săpunul s-a obţinut întamplător, când se frigea carnea desupra unui foc de lemne şi a picurat grăsimea pe cenuşa alcalină. Probabil că acest săpun primitiv a ajuns pe mâinile cuiva, care a observat că acesta se amestecă cu apa şi se clăteşte, înlăturând murdăria.
Săpunurile se obţin prin reacţii ale grăsimilor precum seul, uleiul de cocos şi de palmier, cu o substanţă alcalină, precum soda caustică sau potasa caustică. Procesul chimic care are loc se numeste saponificare. Uleiurile vegetale lichide se utilizeaza la fabricarea de săpun, de obicei în amestec cu grasimi solide sau hidrogenate.
În procedeul obişnuit de fabricare a săpunului se încălzeşte grăsimea cu aburi introduşi direct la 100ºC şi se adaugă soluţia de hidroxid de sodiu, pentru a obţine o emulsie. Îndată ce se formează săpun, viteza de reacţie creşte brusc, fiindcă săpunul topit este un bun dizolvant atât pentru grăsime cât şi pentru hidroxidul de sodiu. Produsul astfel obţinut conţine toată glicerina, rezultată din reacţia de saponificare şi multa apa. Pentru adăugarea unei soluţii concentrate de clorură de sodiu se separă săpunul miez, topit, la fund ramânâd un strat apos, care contine glicerină. Săpunul miez conţine 62-64% acizi graşi si el poate fi utilizat ca săpun de rufe. Pentru fabricarea săpunului de toaleta, săpunul miez (obţinut din grăsimi mai pure) se usucă până ce conţinutul în acizi atinge 80-85% apoi i se înglobează un parfum şi se presează in bucăţi.
