Antibiotice şi antibactericide
Antibiotice şi antibactericide
Termenul de “antibiotic” este folosit pentru o gamă largă de compuşi atât naturali cât şi semi-sintetici, care au efect antibacterian.
Antibioticele se impart în cinci clase: peniciline, tetracicline, macrolide, aminoglicoze şi amfenicoli. Sulfoaminele, nitrofuranii si chinolonele nu sunt antibiotice în adevăratul sens al cuvântului pentru că sunt sintetice.
Aceşti compuşi sunt utilizate de mulţi ani în tratementul bolilor animalelor producătoare de carne, lapte şi ouă. De asemenea au mai fost folosiţi şi pentru previnerea anumitor boli, dar şi pentru accelerarea creşterii.
Legislaţia Uniunii Europene privind utilizarea antibioticelor
Pentru protejarea sănătăţii consumatorilor Uniunea Europeană a stabilit limite maxime pentru rezidurile de produse medicamentoase în ţesuturile animaliere provenite. Aceste limite au se încadrează între factori de 10-100 pentru a asigura o hrană lipsită de reziduri nocive.
Anumite antibiotice au fost interzise pentru animalele producătoare de carne, lapte şi ouă.
Strategii analitice pentru determinarea rezidurilor de antibiotice
La ora actuală există puţine metode capabile să măsoare concentraţiile de antibiotice la limitele impuse de UE pentru că unele antibiotice nu sunt solubile în solvenţi organici, ceea ce a îngreunat extragerea rezidurilor ţi stabilitrea concentaţiilor lor din ţesuturi. Alte antibiotice nu sunt suficient de volatile sau sunt prea instabile la temperaturi înalte pentru a permite analiza lor folosinr GC sau GC-MS. Astfel multe din metodele de măsurare a rezidurilor de antibiotice se bazează pe HPLC. Cu toate acestea HPLC nu este o metode suficient de specifică pentrua fi utilizată ca referinţă în UE.
