Aluminiu si Hans Christian Oersted
Aluminiul este un element chimic din grupa a III-a a tabelului periodic al elementelor.
Caracteristici
Simbol chimic: Al
Număr atomic: 13
Masă atomică: 26.98 g/mol
Valenţa: III
Densitate, (la 20°C): 2,698 g/cm³ , (puţin inferioară titanului)
Electronegativitate (pe scala Pauling): 1.6
Punct de topire: 660 °C
Punct de fierbere: 2519 °C
Stare: solidă (metal)
Culoare: alb
Descoperit:
Alte caracteristici: maleabil, ductil, nu prezinta proprietati magnetice.
Istoric
Aluminiul a fost descoperit de către Friedrich Wöhler în anul 1827. Originea denumirii provine din latină.
Răspândire
Cel mai răspândit metal din natură. Nu se află în stare liberă , fiind găsit în minereurile de bauxită, silicaţi sau oxizii săi: corindon(incolor), safir, rubin, smarald, şmirghel.
Compuşii aluminiului
Cu oxigenul formeaza oxizi(Al2O3), cu sulful sulfuri(Al2S3), cu clorul cloruri(AlCl3).
Fabricare
Producţia mondială de aluminiu
Utilizare
Este foarte folosit în industrie datorită rezistenţei sale la oxidare, proprietăţilor mecanice bune şi densităţii sale mici. Aluminiul este folosit în industria aerospaţială, în construcţii, acolo unde este necesar un material uşor şi rezistent. Datorită proprietăţilor electrice bune, aluminiul este folosit şi ca material conductori.
Izotopi
